A mai trecut un derbi, am mai ratat o sansa de a invinge rivala de o viata. Universitatea Craiova a fost intrecuta cu 4-0 de Dinamo, insa dincolo de scor ramâne jocul. Prestatia oscilanta a unei echipe care este departe de maturitatea sportiva si care a trait mai mult din elanul patronului si din sustinerea publicului nu este nici pe departe pe placul spectatorului oltean obisnuit ani de-a rândul ca pe propriul teren sa mai taie din elanul granzilor Capitalei. Ideea reconstructiei unei noi echipe este sanatoasa, insa cu o astfel de echipa nu te poti bate deocamdata cu cele mari din campionat. In mare, Stiinta si-a aratat cu Dinamo potentialul. Insa, mai mult decât atât, a aratat ca nu este pregatita pentru disputele importante, desi cu o etapa inainte, in Giulesti, daduse semne ca se poate autodepasi. Sub presiunea unui public numeros, care si-a dorit poate mai mult decât oricând o victorie, junii fotbalisti ai Universitatii au clacat in fata „câinilor“. Ba, in plus, au gresit exact acei jucatori de la care tribunele asteptau mai mult. Duminica seara am fi dorit sa vedem un Bornescu in zi mare, un Stoica stapân pe el si cu interventii providentiale, un Saceanu mult mai inspirat sau un Stinga adevarat maestru de ceremonii. Din pacate, n-a fost sa fie, iar urmarile s-au vazut. Peste 25.000 de suporteri dezamagiti. Rezultatul nu poate fi privit insa ca o catastrofa, decât daca punem in celalalt taler al balantei declaratiile superoptimiste ale lui Adrian Mititelu, care vedea Universitatea Craiova pe podium la inceputul campionatului. Pentru cei care cunosc fenomenul si au avut de-a face cu personajul, este insa limpede ca totul a fost „o vrajeala“, in termeni „oficiali“, fiind clar ca, de fapt, cunoscând ca are o echipa vulnerabila si careia ii va fi destul de greu sa faca fata inclestarilor din prima liga in acest campionat a ales sa le faca galerie chiar si la dus, pe