Monumentul domnitorului Unirii n-a fost pe placul ocupantilor germani, care au vrut sa-l transforme in obuze de tun. La rândul lor, sovieticii nu s-au impacat cu ideea unui monument al independentei in Craiova. Zi de zi, craiovenii care trec prin dreptul primariei municipiului dau cu ochii de statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, asezata lânga English Parc. Prea putini cunosc insa istoria zbuciumata a acestei statui, care a fost la un pas de a fi transformata in obuze germane. Statuile surori In 1909, când se implineau 50 de ani de la Unirea Principatelor, s-a luat initiativa ridicarii unei statui a domnitorului Cuza, pentru care exista un adevarat cult in Oltenia acelor vremuri. Banii necesari s-au strâns fara mari probleme, prin subscriptie publica. In vremea aceea, iesenii comandasera la Florenta, sculptorului Raffaelo Romanelli, o statuie a domnitorului român, lucrare ce era in curs de executare. Aflând de aceasta comanda, craioveanul Misu Pop, initiatorul ridicarii la Craiova a unei statui a domnitorului Unirii, a luat legatura cu sculptorul Romanelli si, obtinând consimtamântul iesenilor, a comandat si pentru Craiova o statuie asemanatoare. Romanelli, conform intelegerii, a turnat statuia in doua exemplare, cea de la Craiova neavând insa basoreliefuri. In 1912, statuia a fost adusa la Craiova si depozitata la domiciliul lui Misu Pop, in strada Sfântul Dumitru. Dupa planul intocmit de Romanelli, s-a comandat la cariera Gura Vaii piatra pentru soclu, care a fost curând trimisa in trei vagoane la Craiova si a fost depozitata lânga palatul prefecturii, unde se planuise sa se aseze monumentul domnitorului. Existând controverse asupra modului in care se va face inaugurarea ei, lucrarile s-au taraganat si, pâna la 15 august 1916, când România a intrat in razboi, statuia a ramas depozitata la domiciliul lui Misu Pop. Acolo a fost gasita de trupele germane de ocupat