Vara aceasta am stat aproape o luna in casa. Am citit, m-am uitat la televizor cât nu m-am uitat in ultimii zece ani si am lucrat pe calculator, dar nu cu exces de zel. Retragerea din lume este uneori o nevoie in vârtejul vietii cotidiene, in care ai prea multe e-mail-uri, prea multe documente, prea multe intâlniri, prea multe telefoane de dat si de primit. Ca orice om normal, simt si eu câteodata nevoia sa nu vad pe nimeni, sa inchid telefonul, televizorul si calculatorul. Dar cu mâna pe inima spun ca nici izolarea nu este buna la nimic. Stresul vietii cotidiene iti consuma rezervele de energie si de amabilitate, dar excesul de izolare iti seaca mintea si sufletul. Est modus in rebus, cum invatam acum patruzeci de ani la Colegiul „Nicolae Balcescu“. Este o masura in toate. Telespectator asiduu pe toate cele cincizeci de canale ale cablului meu, am observat un lucru pe care nu l-am sesizat niciodata inainte. Mass-media au o agenda proprie. Iar aceasta agenda spune sa faci ce face si concurenta. Toate posturile de radio si televiziune românesti vorbesc in aceleasi zile despre aceleasi subiecte. Dupa doua-trei zile subiectul respectiv ajunge si in presa scrisa cotidiana. Iar dupa o saptamâna ajunge si in saptamânale, dupa care de obicei decedeaza de moarte buna, nimeni nu mai aduce aminte decât accidental de ceea ce cu o saptamâna in urma primea un sfert din timpul de stiri si comentarii ale televiziunilor si posturilor de radio. Dupa o saptamâna apare alt subiect. Si tot asa, intr-o continua sinusoida a cresterilor si scaderilor unor subiecte si unor personaje. Daca acesta este mecanismul mass-media, atunci politicienii si administratorii de companii au o viata foarte grea. Nu ma mir ca timpul si spatiul de publicitate sunt atât de scumpe, din ce in ce mai scumpe si in România. Cum poti sa anunti publicul ca tocmai ai produs un nou model de echipament sau ai facut dis