Purtat în păr şi în sân aduce noroc în dragoste fetelor
Originar din India, busuiocul este o plantă "de suflet" despre care se spune că aduce noroc, dar şi sănătate, că vindecă mânia şi resentimentele şi încurajează sentimentele de iubire. Pe lângă aceste "proprietăţi" se ştie clar că busuiocul dă mâncărurilor un gust natural mentolat, că este un excelent antimicrobian şi că este un întăritor perfect al sistemului imunitar. Busuiocul este o specie erbacee anuală de cultură, ramificată de la bază, cu tulpini păroase în patru muchii, frunze ovale, opuse şi inflorescenţe spiciforme având un miros plăcut aromat.
Conţine uleiuri volatile cu compoziţia chimică diferită în funcţie de chemotipul de la care provine: linalol, metilcavicol sau estragol, cineol, camfor, apinen, cinamat de metil, eugenol, acid oleanolic, anetol, b-sitosterol; saponozide triterpenice, tanoizi. Seminţele sunt bogate în mucilagii.
Uleiul volatil are proprietăţi antimicrobiene şi antifungice. Se utilizează şi în industria parfumurilor.
Infuzie: o lingură de busuioc uscat şi măruntit se pune în 200 ml de apă clocotită. După 10 minute se strecoară şi se împarte în două porţii egale pentru o zi. Are efecte în nervozitate, migrene, disfuncţiile stomacale, insomnii, angina pectorală, diaree, colici intestinale şi balonări, combate greaţa şi senzaţia de vomă, scade febra şi stimulează pofta de mâncare.
Decoct: un pumn de plantă se pune în 250 ml de apă rece, se fierbe 2 minute, se infuzează 5 minute, se strecoară. Se poate folosi ca apă de gură sau în gargare contra leziunilor bucale, afte, faringite, angine. Decoctul din seminţe de Busuioc combate unele boli reno-genitale ca nefrite, blenoragie, leucoree.
Macerat: 4 linguriţe de busuioc se lasă 8 ore în apă rece la macerat apoi se filtrează. Se bea pe stomacul gol, dimineaţa fiind considerat un adevărat elixir