O data cu prabusirea blocului sovietic in Europa Centrala si de Rasarit, tema elitelor, si in special a devenirii vechilor elite comuniste, a inceput sa ocupe un loc important in cadrul cercetarilor sociale si politice aplicate unor domenii precum istoria, literatura, arta etc., desfasurate in acest spatiu. Mult timp interzisa ori imposibila, cercetarea istorica a elitelor comuniste si a raporturilor dintre sistemul politic comunist si aceste elite deschide noi perspective interpretative.
Fie ca pun in evidenta amploarea distrugerilor suferite de vechile elite, fie ca revela continuitati adesea nebanuite, aceste cercetari dovedesc necesitatea regindirii tiparelor ideologice si a contextelor nationale, gravitatea constringerilor politice si complexitatea istoriei sociale. Temele de interes ale istoriei sociale a elitelor in Europa Centrala si de Rasarit converg in general in patru directii principale: 1. raportul dintre marile rupturi politice (razboaie mondiale, sovietizare, prabusirea regimurilor comuniste) si seismele sociale care au marcat diferitele elite; 2. locurile si institutiile in care aceste elite au fost modelate; 3. maniera in care elitele se reprezinta pe ele insele intr-o societate oficial egalitara si modurile de exercitare a puterii pe care o construiesc prin discurs; si, in sfirsit, 4. practicile culturale si tipurile de sociabilitate ale acestor elite. in cazul fiecareia din aceste teme, aspectele legate de comunism sint analizate sistematic, facindu-se corelarile cu contextele nationale anterioare si cu repercusiunile postcomuniste.
- Elite umane si elite conjuncturale
in cercetari de acest gen se face, de asemenea, distinctia intre conceptul de elita umana (universala, general valabila, dezinteresata si recunoscuta prin rectitudinea morala, care nu recurge la obedienta politico-ideologica) si ceea ce se recunoaste
