Depresivă lumea aceasta care îşi dovedeşte în ultimele luni din ce în ce mai mult micimea. Dezvăluirile (cărora nici măcar nu le gust povestea) despre turnători şi turnaţi ne lasă rece, mai ales când turnătorul şi turnatul nu au nici o legătură cu universul nostru zilnic.

Nu aceleaşi lucruri mi le trezesc acte şi fapte care îmi sunt aproape. Care nu mi s-au întâmplat mie, ci li s-au întâmplat părinţilor, rudelor, colegilor mei etc. Sutelor de oameni pe care îi cunosc, care îşi duc viaţa în anonimat şi sunt anonimi ai zilelor noastre, care au fost turnaţi de soţi, soţii, prieteni, sau care şi-au turnat cu sârg pentru kilul de portocale sau pentru promisiuni promiscue tot ce teoretic iubeau, respectau, adulau sau, poate, de ce se temeau.

Încet – încet, cu întârzierea celor 16 ani de tăceri vinovate, de surzenie şi orbire voluntare, hăul securistic îşi devorează puii pe care i-a manipulat, i-a folosit, şi poate îi mai foloseşte şi în prezent, în deceniile epocii de aur.

Descoperim că cel mai simpatic vecin de scară turna cu mânie proletară că taică-meu se cam săturase de şedinţele de partid de la fabrică şi ar fi preferat să iasă la o bere cu colegii.

Aflăm şi rămânem interzişi că mama colegului de bancă, ce întâmplător împărţea biroul de la serviciu cu mătuşa, e drept că prea neconformistă pentru vremurile acelea, trăda.

Până la urmă, reţeaua de turnători şi turnaţi e atât de complexă, încât vrem nu vrem, trebuie să recunoaştem că ea cuprindea cam tot ce era în jurul fiecăruia dintre noi. Într-un fel sau altul practicile securistice au invadat orice univers oricât de redus era acesta sau oricât de neînsemnat, neimportant etc.

Încercăm acum să aflăm, să descoperim, să retrăim ceea ce în mare măsură ştim. Sau ceea ce, poate, de furie, supărare, ruşine am îngropat undeva în subconştientul nostru. Sperând că nimeni nu ne va sp