A venit la redactie, cerând ajutorul. Câteva minute nu a fost in stare sa ingaime o vorba: era prea emotionata, prea rusinata de gestul ei. Nu-i place sa ceara, a marturisit. Nimic, nici macar un colt de pâine. Dar de data aceasta rabdarea, suferinta i-au ajuns la os. Toate necazurile unei vieti de 17 ani s-au strâns in sufletul ei si au rabufnit. Trebuia sa ceara. Mila, afectiune, cât de putina. Altfel nu se putea... Abandonata la nastere S-a nascut in Craiova. Asa scrie pe certificatul de nastere: mama - Matei Rovita, tatal - Nae Florica. Nici unul nu a fost lânga ea insa când a deschis ochii: o lasasera in maternitate, sa se descurce asistentele cu ea. A stat saptamâni la rând in salonul de „abandonati“, indopata cu un biberon trecut din mâna in mâna, schimbata de scutece doar când i se oparea pielea si urletele de durere deveneau insuportabile. Dupa câteva zile in care cea care i-a dat viata a fost trecuta la categoria „fugita din spital“, pruncul a ajuns la unul dintre leaganele din Craiova. Alte asistente, alte mâini straine care sa-i linisteasca somnul agitat. De la cea care a zamislit-o insa nici un semn. Au urmat ani de pribegie. Ileana era alt copil orfan, lasat in grija statului. Primul leagan s-a schimbat cu altul, apoi cu centre de plasament fara numar. Intr-unul dintre ele - nu stie care - a invatat primii pasi, a silabisit primele cuvinte. In celalalt a invatat sa scrie si sa citeasca. A impartit bucatica de pâine cu zeci de „frati“ si „surori“, a imbracat, când i-a venit rândul, hainele lor. Si in fiecare dintre ele a asteptat un chip prietenos, doua brate calde care sa o smulga dintr-o lume in care fusese abandonata pe nedrept. In zadar. Ileana era un copil orfan care, ca alte sute, mii, avea sa traiasca departe de dragostea unei familii. Trebuia sa accepte aceasta realitate. Si a facut-o. Si-a cunoscut sora in orfelinat S-a maturizat inainte de vrem