* Mircea Mihăieş, Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen. Cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, Editura Polirom, 2005. Nici opera şi nici viaţa lui Leonard Cohen nu au fost, decît pentru scurt timp, obiecte de adoraţie publică. El este un artist pentru cultul privat al altor artişti. Aşa încît, dacă doriţi o biografie factuală şi nu una textuală, după cum a fost viaţa protagonistului însuşi, nu cumpăraţi cartea lui Mircea Mihăieş, Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen. Cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, pentru că nu vă place Leonard Cohen.
Dacă-aş avea un cap strălucitor / Şi lumea s-ar întoarce după mine / în tramvaie; / şi-aş putea să-mi întind corpul / prin apa scînteietoare / ca să înot pe lîngă peşti şi şerpi acvatici; / dac-aş putea să îmi distrug penajul / zburînd prea aproape de soare; / crezi c-aş rămîne în camera asta / ca să-ţi recit poeme şi să-mi fac / scandaloase iluzii / la oricare mişcare-a gurii tale? - se întreabă artistul în "Poem epic". Citind cartea, ai vrea să ştii acelaşi lucru. Ai vrea să ştii dacă timpul ar mai fi trecut atît de greu în viaţa lui, atît de greu încît să-i procure durerea şi frustrarea, binecuvîntarea şi promisiunea care au făcut fiecare album (cu o excepţie sau două) şi fiecare poem aproape perfecte sau dacă succesul imediat l-ar fi putut elibera fugerător, o dată pentru totdeauna, de stigmatul artei pentru a desăvîrşi în el călugărul budist zen din mănăstirea maestrului Joshu Sasaki Roshi.
...muzica lui Cohen reprezintă, chiar dincolo de intenţiile imediate ale autorului, "locul unde se întîlnesc Dumnezeu, sexul şi literatura" - spune Mircea Mihăieş citînd o sinteză completă a stilului cohenian. El structurează biografia artistului după cadenţa discografică şi bibliografică a evenimentelor, comentîndu-i opera (inclusiv romanele) cu acurateţe filologică şi competenţă de împăti
