M-am asezat oftand la coada de la casa supermarketului. A doua oara in ultimul sfert de ora. Uitasem sa iau apa, asa ca acum stateam la rand pentru doar un bax de "plata". Asta e. In fata mea, o tanara de vreo 20 de ani, cu trasaturi asiatice, avand langa ea un carucior - vai! - plin. La o ochire rapida, erau acolo treizeci de produse. Si nu-i venise inca randul. Aveam de asteptat.
Deodata s-a intamplat. Fara nici un avertisment, fara nici o premonitie. Tanara s-a intors pe jumatate spre mine - de fapt, cred ca vroia sa se uite in spate, in magazin -, m-a vazut, mi-a vazut "cumparaturile" si imediat mi-a facut semn si loc sa trec inaintea ei. N-a rostit nici un cuvant. Era ceva de la sine inteles. Am baiguit emotionat niste multumiri din care nu cred sa fi inteles ceva. Dar a zambit. Ca si casiera, un minut mai tarziu, cand i-am multumit, de data asta ceva mai stapan pe voce.
M-am indreptat spre iesire. In fata mea, la vreo sapte metri, un mic grup de baieti de cartier. Nu galagiosi, dar in mod vizibil adolescenti teribili. Ultimul dintre ei care a trecut prin usa m-a zarit cu coada ochiului. Sa ne intelegem, nu-i rasuflam in ceafa, eram la o distanta considerabila. Cu toate astea, s-a oprit si mi-a tinut usa pana am ajuns si am iesit la randul meu. Cand am urcat in autobuz, i-am spus soferului, ca de obicei: "Buna ziua, domnule!", la care el mi-a raspuns zambind: "Buna ziua, domnule!" Nu era deloc aglomerat, asa ca mi-am gasit loc pe scaun. In fata mea, o doamna eleganta fara ostentatie. I-am zambit, mi-a zambit si am intrat in vorba. Aproape de destinatie, m-am ridicat sa cobor. Printr-o coincidenta, exact in acea clipa ajunsese langa mine o alta doamna, ca la 70 de ani. Locul meu ramasese gol, totusi - pentru ca abia ma ridicasem - nu s-a asezat pana nu m-a intrebat daca e liber. Dupa care, fireste, mi-a multumit zambind.
In dupa-amiaza acele
