Neavand nimic in cap, nicio idee despre ce sa mai scriu saptamana asta, am stat ce-am stat doar-doar mi-o cadea un mar in cap, ca sa-mi vina vreo inspiratie geniala. Si asa mi-a venit ideea sa merg la Newton. E un restaurant pe langa care tot trec, poftesc la ce e scris pe meniul de pe ziduri, dar nu am apucat niciodata sa intru. Pana acum.
Pentru cei care nu stiu, Newton este un restaurant care domina Piata Galati, poate unul dintre cele mai aglomerate, pitoresti si galagioase locuri din Bucuresti. Din intersectia asta eu as face un punct turistic al Bucurestilor, numai pentru straini, care sa experimenteze astfel direct forfota masinilor si a oamenilor. Aici e spectacolul Romaniei orientale, care se vede perfect si nemijlocit de pe terasa de la Newton. Nu ca as avea ceva cu Blitzul, dar de acolo vederea e ingusta, unidirectionala.
La Newton, pe langa faptul ca se mananca deasupra Pietei Galati si s-ar putea taia bilete pentru strainii care vor cateva secvente de Romanie reala, ar trebui facut si un birou mai mare pentru parlamentari. Cred ca li s-ar parea complicat pentru ca ar trebui sa-si schimbe traseul, astfel incat, pe langa aeroport, hotel si, din cand in cand, Parlament, sa mai ajunga si in inima Bucurestilor, sa vada cum traieste poporul. Ca de pilda statia de autobuz, unde la fiecare 10 minute are loc o lupta corp la corp care sa urce primul. E chiar survival of the fittest, nu ca in Parlament, unde, dupa toate aparentele, e vorba de survival of the fattest si cine stie sa minta mai bine e cel mai tare din parcare.
Poate ca si aici, in Romania, ar trebui implementat sistemul din Africa de Sud, unde un politician prima data trebuie sa-si execute sentinta in inchisoare si abia apoi poate fi ales.
Aici, in Piata Galati, daca te prind cu musca pe caciula, dau cu caciula de pamant sau chiar cu musca. E o sectiune transversala a soci
