Uite că nu mai ţin minte contextul în care Cristian Tudor Popescu, parcă în anul electoral 2004, declara, poate şocant pentru mulţi, că (citez din memorie) dacă România va ajunge ca Germania, el va emigra... Ca unul care a trăit ceva ani (în total vreo şase) în Germania şi care din 2000 a ales să trăiască din nou pe "plaiurile mioritice" (cu o dezvoltare pe măsură, adică... mioritmică), am zîmbit înţelegător la afirmaţia tranşantă a căposului "gîndist"!
Acum, nici nu ştiu dacă mai are rost să scriu acest articol, introducerea de mai sus, nu-i aşa, înclină automat balanţa "plăcerilor" româneşti în defavoarea "neplăcerilor" şi aş putea închide cu un citat dintr-un alt scriitor, la fel de ieşit din comun în demersurile sale publicistice şi în poziţiile afirmate, adică din Traian Ungureanu care, într-un recent interviu dat chiar Dilemei vechi (nr. 131/2006), întrebat fiind de Simona Sora cum s-or integra ei, românii, în 2007, în Uniunea Europeană, a replicat cu tîlc: "Românii sînt destul de inteligenţi ca să ştie în ce trebuie să se integreze ei şi unde să-i lase pe ăilalţi să creadă că ne-am integrat". Ca să nu citez scos din context, să reţinem că replica de mai sus a fost provocată de S. Sora prin relatarea ei despre mirarea spaniolilor (cu care intra în contact pe cînd era ataşat de presă la Institutul Cervantes) vizavi de faptul că "la noi există icoană în Parlament, că există acolo o cruce", întrebînd-o permanent: "Dar voi nu sînteţi stat laic, voi în ce vă integraţi?".
Dincolo însă de izul religios al contextului şi chiar dincolo de faptul că afirmaţia lui Ungureanu conţine cumva şi vechea "înţelepciune" românească (?) conform căreia îi zici şefului, superiorului că, da, am înţeles, să trăiţi!, apoi faci ce ştii tu că-i mai bine (îndeobşte pentru tine) - pot spune că sînt cam de aceeaşi părere - sperînd, în acelaşi timp, că este şi adevărat (adic
