Stan mesteca mamaliga. Inainte sa o rastoarne, adauga din strachina adanca branza. Rastoarna mamaliga pe fundul de lemn. Focul se stinge incet. De afara se aude un zgomot indepartat. Stan se apropie de geam. (...)
La randul lui, adanc rasturnat in fotoliul Baroni, Szdski il gandeste pe Chirica. Il smulge doar cu doua degete din alta poveste. Chirica tocmai ii pregatea olarului o noua farsa: lutul sa nu se mai lege, iar din cuptor sa scoata, in loc de oale, o muiere de sticla, frumoasa ca o zana si rece ca moartea. (...)
In timp ce Vintila Ionescu, altadata cunoscut sub numele Capdeaur si mai tarziu Cainele (dupa cate aud, se vorbesc, prind radacina sau trec in uitare) se scalda in polobocul din spatele casei lui din Lunca Teiului, barne pe temelii de piatra. Zilnic, pana la gat in apa unde decuseara se pune, alternativ, dupa capriciile Anghelinei, frunza de nuc sau pelin. Vintila numeste chestia asta "modelul Creanga", isi trece degetele rasfirate prin parul sur, rarit, tuns foarte scurt, si rade, bucurandu-se ca e singur si nimeni nu-si mai aduce aminte de el. Chiar si acolo, in creierul muntelui, canicula bantuie fara mila. (...)
Pe cand Mado si Stanislas, intre doua urgente ale stapanului Szdski (sa fie chiar una din mastile Scribului?), in patul urias din lemn de tei, in garsoniera lor de la mansarda firmei, fac sex pe rupte incercand sa patrunda cat mai complicat in mecanica actului si, de comun acord, fara implicare afectiva. Pe masura ce Mado e convinsa ca este cea mai buna alegere, Stanislas simte mereu altfel. Dar nu vorbesc niciodata despre asta. Mirosul din mansarda lor ar trebui captat in recipiente speciale pentru, eventual, viitoare experiente extraterestre. (...)
Parava, in casa din strada Schitului, incuie lada si face deasupra ei semnul stiut. Lada dispare. (...)
Stan da la o parte perdeaua de canepa. La mari departa
