Cunoscut si apreciat inca din antichitate, cimbrisorul a ramas o planta medicinala pretuita in arta culinara, cosmetica, dar si pentru calitatile terapeutice deosebite - calmeaza tusea, durerile abdominale si distruge viermii intestinali. Cimbrisorul (Thymus serpillum) este un arbust cu flori albe sau rosii-purpurii, cu tulpinile ascendente, a caror inaltime variaza de la 5 la 30 de centimetri. In popor este cunoscut sub diverse denumiri: iarba cucului, schinduf sau tamâita fiind doar câteva. Este raspândita prin pasuni si fânete uscate, la marginea padurilor. In perioada infloririi (din mai pâna in septembrie) se culege tulpina cu frunze si flori si se pune la uscat, atârnata de tavan, in locuri uscate si ferite de lumina directa a soarelui. Datorita in special componentelor uleiului volatil, are actiune diaforetica, diuretica, coleretica, antihelmintica si antiseptica intestinala. In cazul in care predomina in uleiul volatil componentele similare speciei Thymus vulgaris, are actiune calmanta asupra tusei. Se recomanda in tusea spastica, convulsiva si astmatica. Nu se administreaza in dispepsii si hipopepsii grave pentru ca inhiba activitatea enzimatica si nici in insuficienta pancreatica. Cimbrisorul intra in compozitia ceaiurilor antiastmatic, antidiareic si ceaiului pentru gargara. Intern, se administreaza sub forma de ceai sau tinctura in rinite cronice, lepra, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronsita, astm bronsic, laringite, traheite, tuse convulsiva, anemie, tonic digestiv, tonic nervos, reconfortant general, alcoolism, afectiuni renale, afectiuni cardiace, gripa, guturai, stimularea secretiei de lapte, voma, abcese. Extern, se poate folosi pentru tratamentul ranilor si ulceratiilor tegumentare, rinitelor cronice, reumatismului, crampelor abdominale. Retete Ceaiul se prepara din una sau doua lingurite de planta taiata marunt la 250