Parerea "gazetarului" Eminescu este observatia unuia din afara baroului, insa remarcile lui nu sunt deloc inactuale. Ba, dimpotriva, "hemoragia" de juristi, inceputa imediat dupa 1989, nu da semne sa se opreasca, iar versatilitatea profesionala a avocatului este chiar fisa postului acestuia. La 27.06.1880, Mihai Eminescu scrie in ziarul "Timpul" ca "Perspectiva unui castig lesnicios a atras o multime de lume tanara in acele sale a vechilor universitati in cari se stabileau distingerile subtiri intre paragraf si paragraf, ba chiar intre cuvant si cuvant, advocatii fara de pricini se inmultira peste masura, deci se vede ca incepura a cauta pricinile cu lumanarea, incepura, dupa cum am dovedit mai multe cazuri, a se ocupa cu tranzactiuni de-a dreptul maloneste; saracia, sarcina familiilor, grijile vietii facu ca o parte a clasei careia-i e incredintata tocmai apararea justitiei sa alunece pe cai contrare justitiei. Prin multimea concurentilor pe acest teren, castigul, departe de-a mai fi lesnicios, devine greu si incepu sa alunece pe cai ilicite.
Nu trebuie a se uita ca, in genere, activitatea aceasta de vecinic comentator a unor texte pozitive deprinde inteligenta cu sofisme. A apara azi un lucru pe care maine il vei combate - in alt caz se-ntelege - , a apara o cauza nedreapta simtind bine ca este nedreapta, a-si razima adesea dreptatea pe mancuri de forma nu e instinctul innascut al justitiei, iata poate in majoritatea cazurilor clina periculoasa in care se misca inteligenta individului in aceasta cariera. Dar daca acest pericol e chiar ocupatiunea aceasta, cu cat se mareste el cand se combina cu nevoia, caci nevoia e sofistul cel mai mare de pe pamant. La alte profesiuni, escesele nevoii peste marginile legilor sunt oprite prin teama unei puteri nedefinite bine, prin teama de urmarile unor legi necunoscute in amanuntimile lor, prin frica de pedepse. Deoda
