Printre cele cateva proiecte de masterat prezentate in vara aceasta la Artexpo, Teatrul National Bucuresti 3/4, care se detaseaza prin folosirea unui limbaj contemporan si cautarea unor drumuri mai putin batute, se inscrie si instalatia Cristianei Radu, Iocari serio, instalatie care-si are punctul de plecare in incercarea de demarcare a unui spatiu propriu si de reconstruire a identitatii.
Folosind ca mijloc de investigatie si cercetare fenomenul jocului, artista reuseste o ancorare in social si o analiza consistenta a societatii si artei contemporane.
Intrat in scena la scurt timp dupa ce Nietzsche a cutezat sa aseze valorile estetice deasupra celor morale, ludicul a ajuns un concept central in doctrinele filosofilor contemporani, desemnand una dintre caracteristicile societatii actuale, un fenomen paradigmatic pentru societatea postindustriala, in care categoria "munca" a fost inlocuita de categoria "informatie", iar aparitia aparatelor a eliberat omul pentru joc. Idealurile insesi ale contemporaneitatii au suferit o intinerire substantiala, o data cu reintoarcerea valorilor prerationale si cu aparitia fenomenului numit postmodernitate, un tavalug ce a sters toate valorile consacrate si adevarurile absolute ale modernitatii, precum si crezul sau in progresul continuu, punand in loc trairea vietii aici si acum, importanta imaginii in viata sociala, eruptia banalului, a cotidianului in arta si trairea vietii ca arta. Campul de investigare se deplaseaza catre constructele noastre mentale privind societatea, scara actuala de valori, precum si noii "eroi". Personajele din basme trec cu semn schimbat in mitologiile de azi (Hercules si Balaurul au devenit Sailor Moon si Godzilla, iar un dj poate depasi in notorietate un presedinte), insa ceea ce ramane este felul in care ne proiectam in ele.
Instalatia expusa este compusa din 14 panze intoarse pe care su
