Nu este campanie de recoltat care sa nu aduca in atentia opiniei publice un subiect extrem de sensibil - arendasii tepuitori. Ce-i drept, dupa 2000, odata cu micsorarea subventiilor acordate agriculturii si cu cresterea preturilor input-urilor, numarul celor care nu fac onoare breslei agricultorilor a scazut, dar fenomenul exista inca. Legea? Hai sa fim seriosi, intotdeauna a fost usor de ocolit de cei cu stare si inabordabila pentru saraci. A cauta dreptatea in justitie inseamna bani, si putini tarani isi pot permite luxul acesta. Si, apoi, au fost atitea cazuri in care amaritul si-a vindut vaca din grajd ca sa plateasca avocatul, a obtinut cistig de cauza in instanta, dar cind sa isi recupereze paguba, ciu-ciu.
Sigur, situatiile de genul acesta ar putea fi usor impiedicate daca s-ar dori, dar nu se vrea. Nici o autoritate nu s-a aratat dispusa sa isi asume o asemenea responsabilitate. De la primari, la prefect, si chiar la ministrul Agriculturii, toata lumea se multumeste sa acuze arendasul, si sa caineze taranul, contractul de arenda este un contract civil, incheiat intre doua parti, rezolvarea litigiilor fiind strict de competenta instantei. Nimeni nu intervine, chiar daca tepele de acest gen sint previzibile, adica respecta in totalitate tiparele clasice. Se incheie un contract de arenda, arendasul preia terenul, iar cind vine vremea culesului si, deci, a respectarii clauzelor privind acordarea drepturilor de exploatare, apar subit tot felul de probleme care il pun in imposibilitatea de a-si onora obligatiile. Situatia se repeta uneori ani la rind, fara ca nimeni sa intervina, pina cind, dintr-o data, arendasul intra in faliment, iar arendatorul ramine cu ochii in soare.
Mii de tarani sint astfel pacaliti an de an, dar cum legea este extrem de permisiva cu arendasii si greu de accesat de proprietarii de teren, de cele mai multe ori asemenea
