Cand am devenit, oare, mahalaua de azi, fara iesire, isterica si murdara? ma intreb deseori, martor la atata abjectie mioritica.
Peste tot, ticalosia se lafaie ostentativ-triumfatoare si ei i se inchina canaliile, prasite de libertatea siluita a ultimilor ani de democratie viermanoasa. Cautand raspuns la nelinistea mea ulceroasa, am gasit articolul intitulat Sa ne inchipuim ca..., publicat de Mircea Eliade in Revista Criterion, in ziua de 15.12.1934, eseu in masura sa clarifice delicata chestiune. Iata de ce va las sa lecturati, revoltati ori resemnati, textul celui care a adus Romaniei mandrie si glorie, respect si profunzime, in pofida denigrarilor comandate de simbriasii neinsemnati, veniti de aiurea. Si chiar daca nu vom sti vreodata cand ne-am stricat (iremediabil?), cel putin putem spera la mai multa bunatate... si la ceva caracter.
Asadar, "este un lucru foarte instructiv, si in acelasi timp foarte amuzant,
sa-ti inchipui ce s-ar fi intamplat daca anumite personagii ilustre ale lumii moderne s-ar fi nascut si ar fi trait in tara noastra. E de la inceput greu de spus daca s-ar fi putut creia. Nu ma indoiesc ca un Klages sau Prinzhorn, un Heidegger sau Haberlein ar fi fost considerati drept farseuri sau chiar deadreptul nebuni. N-ar fi obtinut nici macar o asistenta universitara. Cartile lor filosofice, daca ar fi gasit bani sa le tipareasca, ar fi fost trecute sub tacere, aparand simple farse, istericale sau lirisme vagi. (Rezistenta intampinata de profesorul Nae Ionescu din partea filosofiei oficiale si a universitarilor este, sper plina de invataminte).
Dar ia inchipuiti-va aparitia unui Masaryck printre noi: Nu ma gandesc, Doamne fereste, la o presedintie de republica ~, ci pur si simplu la activitatea lui politica. Cum ar fi fost tratat un asemenea om, care nu a acceptat sa renunte o singura data la cinstea si la filosofia lui?
