Cu patruzeci de ani in urma, tata a adus de la Paris atatea imagini si amintiri, incat am invatat orasul pe dinafara. Si am asteptat cuminte. Minunea s-a implinit. Am ajuns acolo. Chiar alaturi de tata, dar si de sotia mea, in mijlocul unui grup pe care l-am abandonat de cate ori am putut, pentru ca voiam orasul doar pentru noi: oamenii, strazile, asfaltul, cladirile, autobuzele, metroul, magazinele. Mirosuri, imagini, sunete. O reproducere reusita trezeste aceleasi emotii ca originalul. Dar oamenii sunt vii.
Fara "sefu'!"
Dinspre aeroport, primele impresii si primele informatii: orasele-satelit cu blocuri ca la noi, alternate cu largi spatii nefolosite si - tronc! - cate un hotel in mijlocul campului; bariere antifonice decupeaza autostrada in peisaj; orasul propriu-zis e cat Bucurestiul: 102 kmp, doua milioane de suflete, un milion de tevi de esapament; mai nou, Parisul redescopera tramvaiul, care - intr-o forma futurista - va dudui prin periferii in scurt timp.
Hotel Best Western, Ber?y Rive Gauche, 82-84, Rue Regnault, al XIII-lea arondisment. Ghidul ne explica treaba cu transportul in comun, orientarea, mancarea etc. Un bilet costa 1,40 euro si e valabil in autobuz, metrou, RER (tren regional), tramvai. Un abonament carte orange pe o saptamana costa 15 euro si mergi cu el cat vor muschii tai. Ce-i drept, ca sa obtinem abonamentul, a trebuit sa indeplinim sofisticate formalitati, din care nu lipsesc fotografia si adresa de-acasa! Bine ca nu ne-au cerut grupa de sange.
Mai exista si cartele magnetice. Daca
n-ai nimic din toate astea, cumperi de la sofer. Cu soferul, ca si cu oricine altcineva din Hexagon, e "Bonjour monsieur! Bonjour monsieur/madame!". Nu exista "Baiatu'", "Sefu'", "Nene", "Ba". Asa-i la ei.
Asadar, pe locul intai, politetea. Daca nu cumva chiar caracterul. Mi-au tinut usa si femei, si baieti de cartie
