Musafirilor invitati la cina li se va deschide apetitul in compania unui aperitiv, fiind in masura astfel, sa aprecieze cu adevarat valoarea piesei de rezistenta intr-o atmosfera de convivialitate si buna-dispozitie.
Cuvantul aperitiv provine din latinescul aperire si inseamna "a deschide". Ca termen de specialitate, aperitivul este intotdeauna o bautura alcoolica servita inainte de masa pentru deschiderea apetitului, dar si pentru crearea unui ambient relaxant. Aperitivele pot fi compuse fie din bauturi pe baza de vin (vermutul), fie din bauturi carora li s-au adaugat diferite cantitati de plante cunoscute pentru virtutile lor aperitive, precum anasonul.
Rachiurile din cereale, fructe sau plante sunt, de asemenea, indicate pentru consum, inainte ca masa principala sa fie servita. Foarte populare sunt si lichiorurile. Prin extensie, totusi, termenul de aperitiv se aplica astazi si tuturor alimentelor putin consistente, precum prajituri, felii de fructe, chipsuri, masline, alune sarate, mezeluri sau carne in cantitati foarte mici, servite inainte de preparatul principal.
Consumarea acestor alimente nu trebuie sa dea senzatia de satietate, ci doar sa incite pofta. Termenul cel mai potrivit pentru aceste alimente usoare este cel de gustare.
PRIETENIE. Aperitivul poate desemna si momentul de buna-dispozitie, unde oamenii se regasesc si discuta liber in compania unei bauturi si a unei gustari. In aceasta situatie, nu este obligatoriu sa existe si o masa mai consistenta ulterior. Aperitivul devine in sine o masa mai lejera.
In Romania, masa traditionala trebuie sa fie deschisa cu o tuica, un rachiu sau o palinca, insotite eventual de putina carne, felii subtiri de branza telemea si mamaliguta. Inainte de a bea, romanii incalzesc usor paharul cu tarie in palme. In Franta, kirul si pastisul sunt doua aperitive foarte apreciate. In Grecia, uzo cu
