Inundatiile din primavara au „maturat“ sudul Doljului, Dunarea luând cu ea nu numai casele, ci si sufletele unora care dupa ce s-au trezit din nenorocire au cazut in lacomie. Saraci si umiliti, oamenii de la marginea Dunarii stau la mila celor puternici. Neputinta de a schimba peste noapte lucrurile le-a trezit unora mai norocosi, carora le-a „rasarit“ casa-n batatura, sentimentul lacomiei si al neomeniei. Lui Ionel Glavan din Bechet, om trecut bine de 70 de ani, i-a intrat Dunarea in casa, iar când s-a retras i-a lasat un morman de moloz si un munte de amaraciune si disperare. La vârsta lui nu mai avea nici putere si nici timp sa-si incropeasca alta casa din care fiecare om vrea sa plece crestineste pe lumea cealalta. Omul si-a pus speranta in autoritati, care nu puteau sa-l lase in voia apelor si a sortii. La câteva luni dupa ce a trecut potopul si guvernul a pitrocit anchetele sociale in toate satele inundate de Dunare, Glavan s-a trezit ca soarta i-a fost hotarâta. Mai-marii stabilisera sa primeasca materiale de constructie gratuit si sa incerce, daca-l tin curelele, sa refaca macar o parte din ceea ce a avut. Dupa ce s-a vazut cu materialele in ograda plina de ruine, Mitropolia Olteniei i-a mai hotarât o data soarta, incluzându-l pe lista cu persoanele carora parintii bisericii le construiau case. In Bechet, trei familii, printre care si cea a lui Ionel Glavan, trebuia sa-si petreaca iarna in case facute pe cheltuiala Mitropoliei. Pentru ca norocul daduse peste el si nu mai trebuia sa poarte grija acoperisului, vecinii s-ar fi asteptat ca batrânul sa dea de bunavoie materialele primite de la guvern altui amarât. N-a fost asa, iar primaria, dupa incercari repetate de a-l convinge sa returneze materialele primite, a apelat la politia din localitate. Dupa ce a primit somatia de la politie, Ionel Glavan s-a revoltat si a catalogat demersul ca fiind un abuz. Dar din