Intreb si eu, precum se intreba un taran la sesiunea din vara a bacalaureatului. Tu, frate al meu român, care ai reusit prin munca, talent si corectitudine sa devii cetatean respectat al altei tari, pe ce te bazezi ca vei avea motive sa revii definitiv in tara stramosilor tai, unde sa fii pretuit pentru munca ta, pentru cinstea ta? Tu, frate al meu, plecat sa culegi capsunii altora, lasându-ti copiii de izbeliste, pe ce te bazezi ca vei putea cândva munci in tara ta, ogorul tau, pentru tine, sau te vei putea intoarce la catedra? Tu, frate al meu, ramas aici, care, ca si mine, nu esti atât de inteligent precum conducatorii nostri, dar nici atât de prost precum ne cred ei (desi depunem eforturi serioase ca sa le dam dreptate), pe ce te bazezi ca vei trai mai bine daca, incremenit in naravuri balcanice, acceptând o existenta situata intre compromisuri si umilinte, continuând sa arunci gunoiul pe strada, pendulând intre slujba si cârciuma, astepti sa ti se „dea“ o portie „compensata“ de fericire? Evident, intrebarile acestea sunt retorice, nefondate si rautacioase dat fiind faptul ca zilnic ne continuam „alpinismul“ spre noi culmi de progres si civilizatie si ca am intrat demult in „iepoca“ de aur (fals). Mai mult, clasa noastra conducatoare, formata, in majoritate, din cei mai buni (la furat) fii ai poporului, se gândeste continuu la viitor (al lor). Conducatorii nostri iubiti s-au gândit cât de bine ar fi (pentru ei) sa avem (re)alegeri anticipate, pe care au si inceput cu grija sa le pregateasca. Astfel, toti cei câtiva corupti majori care, pentru impresie artistica, mai erau in puscarie au fost eliberati. Cei in libertate, chiar daca sunt in cercetare, apar la TV dându-ne lectii, sau sunt in adormire. Durata cercetarii dosarelor lor, precum si deciziile depind de patriotismul pe care il vor manifesta la prezumtivele alegeri anticipate. Pentru unii rezultatul va fi fe