Sa deschizi robinetul si sa umpli un pahar cu apa - un lucru banal pentru orice craiovean. Prea putini stiu insa ca alimentarea cu apa a Craiovei se datoreaza, ca multe alte realizari edilitare, primarului Nicolae Romanescu. Timp de secole, craiovenii obtineau apa necesara in gospodarie fie de la fântânile orasului, fie - pâna prin anii 1804 - 1805, cumparând-o de la sacagii care bateau ulitele prafuite ale urbei, dupa ce-si umpleau caldarile cu apa de la Fântâna Jianu, situata la intrarea Gradinii Botanice din zilele noastre. Acum, majoritatea craiovenilor au la robinete apa de la Izvarna, iar autoritatile locale sustin ca este livrata in cantitati suficiente. Altfel stateau lucrurile cu 100 de ani in urma, când orasul, in continua dezvoltare, resimtea o criza cronica de apa potabila. „Cestiunea cea mai de capetenie“ Ideea unui sistem de alimentare cu apa a Craiovei a existat inca de la sfârsitul secolului XIX, insa a fost pusa in practica abia in primii ani ai secolului XX de primarul liberal Nicolae Romanescu. Acesta, la 7 iunie 1901, a organizat o dezbatere publica cu privire la „cestiunea cea mai de capetenie a urbei“ - alimentarea cu apa - la care au luat parte 327 de „cetateni notabili din oras“. Vazând cu ochii lui sistemele de alimentare cu apa din mai multe orase europene, Romanescu a ales solutia franceza a construirii unor subterane ale orasului, care sa cuprinda conductele de apa si canal. Marea lucrare a alimentarii cu apa a Craiovei a fost regândita si repusa intre prioritati, angajându-se noi studii pentru sursele de apa si fixarea celui mai bun sistem de alimentare, concesionarea lucrarilor si canalizarea unei parti din oras. Pentru realizarea lucrarilor, a fost preferat inginerul olandez W.H. Lindley, „unul din cei mai mari hidrologi ai timpului“, cunoscut in România pentru rezultatele pe care le obtinuse la Iasi si la Ploiesti, acesta avându-l ca d