In mijlocul locului/Floare de vartej/In inversul ceasului/Scade varsta omului/Pana nu mai e a lui/ In gradina raiului/Omul nu mai este om/E si el un fel de pom...
Versurile "privighetorii", asa cum a fost numita de colegii ei, au rasunat de-a lungul timpului pe scenele din tara si din strainatate. In cadrul cenaclului "Atheneum", unde a si debutat, Maria a descoperit frumusetea si calitatea muzicii folk.
In 1993, atunci cand se produce marele ei salt, "doamna folk-ului" castiga Festivalul "Om bun" si este numita de Victor Socaciu "Joan Baez a romanilor".
Nu era chiar atat de usor sa apari pe scena doar cu chitara, in mijlocul unor tineri care strigau Prodigy. "De la Bob Dylan si pana la Tracy Chapman, nimeni nu a mai facut acest lucru", scria presa anilor â90. Ea insa era atat de fascinata de muzica, incat nu conta auditoriul. Tocmai de aceea, in peisajul folkului, Maria Gheorghiu este o voce distincta si o personalitate foarte bine definita.
Forma de comunicare
Jurnalul National: Daca ti s-ar cere sa dai o noua definitie muzicii, care ar fi aceea? Maria Gheorghiu: Forma sublima de supravietuire. Muzica pentru mine este o forma de supravietuire, cred ca asta ar fi definitia potrivita. Muzica este refugiul atunci cand simt ca nu mai incap in lumea reala. Este armura pe care o imbrac ca sa ma apar de micile rautati cotidiane, este cea mai importanta forma de comunicare cu cei care simt ca viata este si altceva in afara zilnicei corvoade. Iar muzica mea, poezia pe care o compun, scoate la suprafata trairile mele.
Spui ca te regasesti in muzica pe care o interpretezi. Care este albumul tau de suflet, albumul la care tii cel mai mult? Sunt indragostita de "Floare de vartej". In acel album exista foarte multe cantece care au fost scrise cu sange si in care se regasesc nopti si nopti traite la intensitate maxima. Dupa "Floare de va
