ISPASIREA Si-a propus ca, la un moment dat, sa devina cantaret de biserica intr-un sat.
Florin Sasarman lucreaza de atat timp cu sufletele oamenilor, incat a devenit un fel de preot: "Dupa spectacole, oamenii vin la mine sa-mi impartaseasca problemele. E ca un fel de spovedanie". Sufletul are nevoie de folk, asa cum uneori are nevoie sa se purifice prin spovedanie. De aceea, "credinciosii" folkului apeleaza cateodata la unii trimisi ai acestui gen muzical (simt care sunt cei cu chemare) pentru a mai arunca din "balastul" fiintei pacatoase.
ODIHNA. Florin Sasarman a primit sa fie deocamdata un "pastor" care colinda cu chitara, sperand ca o data si-o data va ajunge cantaret de biserica intr-un sat. A intrat si in altarul Festivalului "Folk you!", despre care crede ca "este cea mai de nadejde mana de ajutor ce poate fi data muzicii folk in momentul de fata. Aveam indoieli in ceea ce priveste un concert folk la Costinesti, o statiune cotropita de dezordinea tineretii. Nu stiam ca in aceasta dezordine exista posibilitatea ca unele lucruri sa mai fie la locul lor. Adica, tinerii sa-si mai ia in seama sufletul. Am fost uimit sa vad ca pot sa cant piese de care, in sali de spectacole, nu sunt intotdeauna sigur ca vor fi gustate de public. Cati oameni au stat cinci ore pe nisip si s-au hranit cu ceea ce le-am dat! Un asemenea public merita totul in lume. Am cantat si «Noapte la mare». Am vazut cum rasarea Luna in spatele meu si-mi venea sa pasesc pe mare pana la ea. Stiam ca este un semn trimis de Lucian Blaga, ca sa-i cant poezia... «Valul mai bate acelasi/ Raza e treaza in turn/ Cald e nisipul pe plaja/ Numai putin daca scurm/ Noaptea-i tarzie, de august/ Orele, horele tac/ Cugetul, cumpana, steaua/ Grea judecata imi fac/ Capat al osiei lumii/ Rogu-te nu osandi, Vine candva si odihna/ Ce ispasire va fi!"
"Mai e vreun tarm la care ai fi iesit inot/ Gresa
