Ratele medii ale dobanzilor oferite de banci pentru depozitele la termen au trecut in sfarsit in zona castigurilor reale odata cu scaderea inflatiei sub pragul de 7%, dupa mai bine de un an in care nu au reusit sa conserve valoarea banilor depusi de clienti. Declinul spectaculos al economisirii nu s-a lasat mult asteptat, chiar si Banca Nationala declarandu-se ingrijorata. Practic, o mare parte a publicului s-a obisnuit cu ideea ca depozitele bancare nu mai reprezinta o solutie atractiva pentru plasarea economiilor, alternativa consumului direct sau a platii unui avans pentru credit fiind mult mai tentanta. Astfel, inclinatia puternica spre consum a continuat sa sufle in panzele creditarii, in ciuda franelor puse de BNR.
Scaderea inflatiei pana la un minim de 6,2% in iulie a permis chiar si unora dintre bancile zgarcite cu dobanzile platite la depozite sa ofere clientilor castiguri reale, insa majorari semnificative de dobanda care sa incurajeze economisirea subrezita inca se lasa asteptate.
O serie de cresteri au survenit in ultimele saptamani sub impulsul nevoilor de lichiditati create de majorarea rezervei minime obligatorii cerute de BNR, de la 16% la 20% din pasivele atrase in moneda nationala.
Dupa depasirea socului, semnalele bancii centrale au aparut destul de distorsionate pe piata: penuria episodica de lei a fost urmata de noi varfuri de supralichiditate, generate inclusiv de scadentele unor depozite atrase anterior de BNR si care au provocat caderea ratelor de dobanda interbancare, iar unele banci au ajuns in situatia de a accesa facilitatea de depozit oferita de BNR cu 1% dobanda, pentru a scapa de excesul de lei.
In aceste conditii, dorinta BNR de a incuraja bancile sa majoreze dobanzile la depozite pentru a opri declinul abrupt al economisirii a devenit lipsita de suport pe piata.
Cert este ca bancile suporta un c
