Este la a doua tura de “studentie” pe Popa Sapca. Dar Vasilica Perdus nu se considera un infractor chiar de condamnat. Spargerea unei masini si o talharie, fapte pentru care a fost condamnat la detentie, le pune pe seama epilepsiei de care sufera. Pentru prima infractiune a primit trei ani de condamnare. Pentru talharia pe care a comis-o in martie anul acesta - fortat de o injuratura pe care o incasase - s-a ales doar cu un an de inchisoare, ba s-ar putea ca sarbatorile de iarna sa le faca acasa. Dar, spune Vasilica, nu cu inima impacata...
Cu voce stinsa la inceput, rusinat oarecum de statutul pe care il are, Perdus Vasilica reuseste, in cateva minute, si chiar destul de usor, sa povesteasca de ce a ajuns in puscarie. Pentru a doua oara, desi are 25 de ani. Totul, spune el, i se trage de la boala de care sufera. “Am epilepsie si am si probleme cu capul. Si aici, in puscarie, iau medicamente pentru cap (completeaza, pentru a fi cat mai convingator). Cand ma enervez nu mai judec, vad negru in fata ochilor”. In plus, destinul i-a jucat, spune Vasilica foarte serios, feste, ghinioanele urmarindu-l ani buni. Asa ca el nu este nici hot, nici talhar de meserie. Doar de conjunctura...
“La prima spargere de masina nici nu mai stiu exact cum s-a intamplat. Stiu ca am facut-o pentru ca aveam nevoie de bani”.
In 2003, Vasilica a ajuns pentru prima data la puscarie. A fost condamnat la trei ani de detentie, dar a fost pus in libertate, inainte de termen, in vara lui 2005. Dupa experienta pe care a avut-o in cei doi ani petrecuti dupa gratii, Perdus si-a promis sa infrunte destinul neprietenos si sa devina un om cinstit. S-a angajat muncitor necalificat la o firma din Oravita - localitatea unde, in urma divortului parintilor, s-a stabilit impreuna cu mama si cu ceilalti doi frati ai sai. Promisiunile pe care si le-a facut la iesirea din penitenciar expirasera, ca
