PARTAJ CU ETERNITATEA Exista putine lucruri pe lumea asta care sporesc cu cat se consuma mai mult. Muzica si imaginea ei fac parte dintre acestea.
In loc sa-si menajeze trupul si sa-si dramuiasca efortul ca sa lupte cu boala, cantareata cu nume de stepa se azvarle cu toata fiinta ei in nebunia muzicii folk. Fiecare cantec rostit pe scena e o victorie impotriva bolii. Nu stim cine va castiga din aceasta lupta, dar infrangerea este o stare de constiinta. Poti fi batut, dar nu invins. Tatiana Stepa nu poate fi invinsa.
COPAC FARA PADURE. Este un exemplu aproape suprauman de luptator pana la capat. Pentru ea muzica folk nu e alint, cochetarie sau - Doamne fereste! - o sursa de castig. Este singura ratiune de a fi. Daca putin din aceasta atitudine s-ar rasfrange si asupra colegilor ei, folkul ar fi cu siguranta mai frumos. Dar asta este o alta poveste... Tatiana Stepa iubeste "Copacii fara padure" pentru ca ea insasi este un copac fara padure: o prezenta absoluta si singulara intr-o lume confiscata de alcool si globalizare.
In vara aceasta, la "Folk you!", Tatiana a facut "partaj" o data cu Magdalena Puscas si a doua oara cu Vasile Seicaru.
PARADOX. "Antiprimavara" i-a unit la 2 Mai pe Tatiana si Vale intr-o singura durere cantata: "Ce daca vine primavara/Atata iarna e in noi/Ca martie se poate duce/ Cu toti cocorii inapoi/In noi e loc numai de iarna/Vom ingheta sub ultim ger/Orbecaind pe copci de gheata/Ca un stingher spre alt stingher/Primavara, care-ai fost/ Nu veni, n-ai nici un rost/Poti sa pleci, suntem reci,/Iarna ni-i pe veci". Tatiana Stepa isi traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. O permanenta frustrare a fermentat in cantecele ei, facandu-le mai triste si mai penetrante. A iubit intens si iresponsabil, a cantat cu disperare tot ceea ce a iubit. Si totusi, paradoxal, a fost permanent lucida si constienta pana la lacrimi de tot ce
