O Meteora romaneasca in Muntii Apuseni:. Huda lui Papara.

Sihastria din pesteri

E cu neputinta sa nu-ti placa numele: Huda lui Papara, si mai ales locul - aspru, barbatesc, refugiat intre inaltimile ce strajuiesc raul Aries. Manastirea e sus, la capat de drum. Nemiscata, turla bisericutei de lemn vegheaza satul printre copaci si fanete proaspat cosite. In spate, peretele drept si calcaros al muntelui Bedeleu se opinteste sub povara cerului, proiectand din loc in loc umbrele cavernoase ale vestitelor pesteri - hude, cum le numesc ciobanii din Apuseni. Pe tot versantul Bedeleului, poti numara aproape 50 de asemenea hude, cea mai vestita din toate fiind Huda lui Papara - un mocan ciudat, avut si indaratnic, care isi facuse valtoare in spuma raului si macina fara nici o plata sacii de boabe ai satenilor, iar seara se retragea, ca un sihastru, in linistea si intunericul pesterii.

S-ar zice ca Papara a fost primul monah al unei manastiri inca nezidite. Daca povestea lui si a calugarilor ce i-au urmat ar fi data uitarii, tot ar mai ramane ceva. In scorburi si grote, peretii mai pastreaza inca urme de fum, mici firide pentru candela sau elementare simboluri cristice, zgariate direct pe stanca: o cruce simpla sau un contur alungit de peste. Varful Bedeleu nu e o stanca oarecare, ci o suprapunere de chilii verticale. E Meteora noastra, romaneasca.

Cu muntele alaturi, manastirea nu are nevoie de ziduri si nici de porti de acces. Drept curte are toata poiana, iar gard ii este palcul de padure din preajma. E liniste la Huda lui Papara. In jur, nu vezi nici tipenie de om. La ora pranzului, maicutele se odihnesc, dupa lungile slujbe de noapte, ce incep cu miezonoptica, utrenia si ceasurile, si se sfarsesc dimineata tarziu, cu Sfanta Liturghie.

Raiul cu calugari

Pentru duhovnicul manastirii, parintele Nectarie, e singurul