"Lasati orice speranta, voi ce intrati aici!", ar putea scrie la intrarea in Ferentari; munca la negru, abandon scolar, droguri si promiscuitate, toate s-au adunat in mult hulitul cartier. Cateva fundatii spera ca prin programele lor sa aduca putina lumina pe Strada Veseliei; oamenii simt ca pentru primaria de sector sunt un fel de cetateni de rang secundar.

Aici, in Ferentari, nu ajung niciodata felicitarile de Pasti si de Craciun ale primarului Vanghelie, dar o data la patru ani vin camioanele cu faina si promisiuni ale celor care vor "sa se voteze". Taximetristii refuza sa te duca daca s-a innoptat in cartierul cu cei mai multi traficanti de droguri din Bucuresti. Casele sunt mai ieftine decat in orice alt cartier al Capitalei (vreo 9.000 de euro o garsoniera), dar nu exista dispensar, iar daca vrei sa stai la o terasa sa bei un suc sau sa iesi la un cinematograf sau la un restaurant, trebuie sa te duci pana in Giurgiului sau in Rahova. Un singur supermarket si multe magazinase la parter de bloc aprovizioneaza toata zona. Nici un parc. In cele cateva ore cat ne-am plimbat prin Ferentari, n-am vazut nici un loc de joaca cu leagane si balansoare la locul lor. Poate oamenii disperati de foame au taiat si au vandut tot ce era din fier si se putea desprinde, lasand numai scheletele prinse bine in beton. Crina, ghidul nostru prin cartier, spune ca daca primaria de sector ar face aici un loc de joaca, poate ca ar fi distrus cat ai clipi. Dar daca i-ar face pe localnici sa participe la crearea acelui loc, "adica sa le spuna «luati leaganele astea si vopseaua si faceti ceva pentru copiii vostri»", le-ar veni mai greu sa darame ce-au construit cu propriile maini. Ea crede ca lipsa de educatie e de vina pentru saracia si mizeria de-aici. Crina are 25 de ani si in copilarie a locuit in Ferentari. E unul dintre putinii de pe strada ei care au reusit sa faca o facultate