Cine vrea sa aiba tara trebuie sa si-o ingrijeasca. Cine vrea sa aiba paduri trebuie sa le apere.
Viitura
S-au rupt poalele norilor in munte si apele navalesc catre sat dezlantuite si zgomotoase ca o turma salbatica. Rup totul in cale si surpa malurile cu furie dementa. In valurile murdare si furioase se zbat arbori dezradacinati, crengi uscate si ragalii, o viitura napraznica imposibil de stapanit. Prapadul vine ca pedeapsa judecatii de apoi, neiertator, neabatut, cu vuiet mare, bocetul de jale al raului caruia i-a fost taiata padurea.
La marginea satului, oamenii alearga sa apere asezarea de navala inspaimantatoare a stihiei. Apare un tractor cu motorul ambalat la maximum, dar parca nici nu se aude din cauza vuietului apei. Strigate scurte, chemari, indemnuri, tasnesc din toate partile, intretaindu-se sub ploaia neostoita. Trebuie facut un baraj in calea viiturii, o bariera din trunchiuri lungi de molid, necuratate de crengi, ca apele sa se desfaca in suvoaie subtiri. Dar de unde molizi? Padurea lui Petrea e cea mai aproape de albie, dar nu mai sunt arbori batrani in ea, ci doar cativa puieti, pe care nu i-au taiat, ca erau prea subtiri. Alaturi e padurea ocolului silvic si nu e voie sa se taie arborii nemarcati. "Ba sa se taie, ca e caz de forta majora!", striga un om. "Nu e nevoie de aprobarea nimanui in asemenea imprejurari." Omul cu ferastraul mecanic sovaie. Amenzile sunt mari, ba chiar poti fi trimis in judecata daca dobori arbore nemarcat din padurea statului. Acuma insa e altceva. Reprezentantul primariei, care vine si el in fuga, spune ca in caz de primejdie se pot dobori arbori, fara aprobarea padurarului. Uite, a aparut si seful de ocol. Omul cu ferastraul se intoarce intrebator catre silvicultor. Da, trebuie salvate gospodariile si vietile oamenilor. Motorul ferastraului racneste, iar lantul smulge aschii din trupul molidului
