Deflagratia produsa de desecretizarea dosarelor Securitatii a afectat, inevitabil, intreaga clasa politica din Romania.

Partiala, selectiva si incompleta - din motive aproape de la sine intelese -, ea a produs o tulburare majora in randurile partidelor parlamentare, le-a rasturnat tabla proprie de valori, a schimbat ponderea gruparilor interne si a "tintelor" spre care acestea tindeau. Desecretizarea a rasturnat si perceptia electoratului, tulburandu-i reperele doctrinare si morale pe care, dupa aproape saptesprezece ani de libertate, le definise, accentuandu-i neincrederea in ansamblul liderilor politici si a formatiunilor pe care ei le ghideaza. Si nu in ultimul rand, desecretizarea a confirmat teza, repetata obsesiv in anii de dupa 1989, ca "revolutia" a fost o mare cacealma, o simpla schimbare de decor pentru actorii din aceeasi trupa. Acum poate intelege oricine de ce "disidentul" Ion Iliescu si companionii lui s-au opus cu inversunare deconspirarii "listelor" Securitatii, de ce "partidul" Fsn a cultivat insistent o confuzie deliberata intre cei patru milioane de membri Pcr si lucratorii si colaboratorii Securitatii, asimilati cu acestia. Acum se poate explica de ce Iliescu si "partidele" sale au respins vehement "punctul 8" al Proclamatiei de la Timisoara, ce solicita lustrarea fostilor demnitari comunisti, dar si a uneltelor represive ale Pcr. Romania a pierdut aproape doua decenii in "cursa pentru Europa" din cauza preluarii puterii de catre mafia comunistoida a lui Iliescu.

Desecretizarea a aratat electoratului cat de intinsa a fost caracatita Securitatii si l-a lamurit de ce performantele clasei politice romanesti au fost atat de slabe. Plasati in toate partidele politice, colaboratorii - conspirati - ai Securitatii erau/au fost (sub amenintarea dosarelor de "turnatori") perfect manipulabili. Doar doi-trei politicieni au avut curajul sa den