Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Specialistul este de părere că simpla adoptare a unui sistem neutru - taxarea ad-valorem -, în care fiecare să plătească un Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Specialistul este de părere că simpla adoptare a unui sistem neutru - taxarea ad-valorem -, în care fiecare să plătească un procentaj fix din valoarea casei sau terenului pe care îl deţine, este mult mai corectă faţă de modul în care se calculează în prezent impozitul pe locuinţă.

Egalitate fiscală între sărăcie şi bogăţie

În Bucureşti, spre exemplu, stabilirea valorii de impozitare a unei locuinţe ţine cont de patru zone fiscale, denumite de la litera A - care echivalează cu centrul oraşului - până la D - adică periferia. Practic, zonele nu aduc diferenţe foarte mari în privinţa impozitului pe care îl suportă contribuabilul. Spre exemplu, proprietarul unui apartament cu două camere din Ferentari (zona D), având o suprafaţă de 50 mp, are de plătit anual un impozit de aproximativ 120 RON, în timp ce o locuinţă la fel de spaţioasă de pe bd. Magheru (zona A), situată într-un imobil cochet, este taxată cu 138 RON/an. "Asta, în situaţia în care cele două apartamente au aceeaşi vechime, pentru că proprietarii care au locuinţe construite înainte de 1950 beneficiază de reduceri de 15%", explică Vasile Murar, director în cadrul Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale Sector 2. Se ajunge astfel la situaţia în care o locuinţă cu aspect de ghetou se taxează similar cu luxul imobiliar, în condiţiile în care locuinţa din zona D se vinde în prezent cu mai puţin de 30.000 de euro, faţă de minimum 120.000 de euro - apartamentul din zona A. De reduceri la plata impozitului (-5%) beneficiază şi proprietarii locuinţelor construite în perioada anilor 1951-1977. Cu 10% mai puţin plătesc cei care deţin apartamente într-un imobil mai