Discutiile privind reforma constitutionala devin din ce in ce mai aprinse pe masura ce integrarea in UE se apropie. Mai toata lumea crede ca strutocamila care tine la noi loc de Constitutie trebuie sa faca loc unei noi legi fundamentale care sa puna capat clasicului de-acum "razboi intre palate". Chiar si Antonie Iorgovan, cel mai infocat aparator al Constitutiei din 1991 si revizuite in 2003, crede ca pisica trebuie rupta in doua: fie Romania devine republica parlamentara, fie una prezidentiala. In afara de PRM, semiprezidentialismul a fost lasat din brate de toata lumea. Pledoaria recenta a lui Boc pentru intarirea acestuia nu poate masca sprijinul PD pentru un regim prezidential. Fiecare din cele doua variante are avantajele si dezavantajele sale. Cum nici specialistii in drept constitutional nu au ajuns la o pozitie comuna, ar fi hazardat sa ne pronuntam pentru o varianta sau alta. Ce se poate observa este faptul ca in coalitie exista un curent puternic pentru trecerea la o republica parlamentara in care presedintele sa aiba doar atributii de reprezentare, iar cel mai puternic om in stat sa devina seful Executivului. PNL, PC si UDMR fac iarasi front comun impotriva PD. Daca i-ar convinge si pe pesedisti, problema ar fi ca si rezolvata intr-o eventuala comisie de modificare a Constitutiei. Dificultatile ar aparea la validarea noii Constitutii prin referendum. O republica parlamentara presupune ca seful statului sa fie ales de catre Parlament. Aici se pune intrebarea in ce masura ar fi dispusi romanii sa renunte de bunavoie la dreptul de a-si alege direct presedintele. Dupa 1989, l-au ales deja de cinci ori, iar o guvernare sau alta a fost strans asociata cu numele celui care era presedinte. In plus, dictaturile sub care au trait romanii i-au obisnuit ca puterea, in intregime sau partial, sa fie detinuta de seful statului. Alegerea democratica a presedintelui in pe