Pentru o mica parte din romani, apartenenta la o organizatie a devenit o slujba destul de buna.
Cea mai buna, am putea spune bazandu-ne pe unele calcule estimative care arata ca, anual, organizatiile neguvernamentale primesc 180 de milioane RON de la bugetul de stat, inca 20 de milioane de la bugetele locale si peste 300 de milioane de euro de la Uniunea Europeana si ambasadele diferitelor tari reprezentate in Romania.
In acest an, de exemplu, numai USAID acorda 16 milioane de dolari mediului asociativ. La moda sunt insa lupta anticoruptie si „lipeala” de Guvern, sub stindardul “societatii civile”, mai ales ca Uniunea Europeana pune mare pret pe consultarile publice.
C ine verifica insa traseul banilor primiti de aceste organizatii? Mii de ONG-uri au activitati suspecte si pot fi paravan pentru infractiuni, dar nu prea are cine sa le controleze.
Fenomenul ONG
Fundatiile si asociatiile au reprezentat, multa vreme dupa ’90, doar un pretext de a dribla taxele vamale pentru di-ferite importuri, in special de masini. In spatele acestor organizatii stateau de fapt intregi retele de trafic cu autovehicule din Occident spre Est.
Asa a ajuns Romania cimitirul de masini al Europei, situatie care se muta acum, incet, dar sigur, catre Republica Moldova. Prin anii 1998- 2000, romanii cu un grad de informare peste medie au prins gustul asocierii pe diferite segmente de fonduri, altele decat cele bazate pe legaturi istorice - cum sunt revolutionarii sau veteranii - sau pe criterii de dizabilitati.
De la inceputul acestui mileniu nu se mai pune insa problema unui crez, ci mai mult a necesitatii de a „capusa” importante fonduri oferite de diferite institutii.
Putine sunt organizatiile care au dainuit din 1990 incoace. Una dintre cele mai longevive si mediatizate este Asociatia Pro Democratia, infiintata
