Targul de ceramica din Horezu trebuia sa se faca in iunie, dar atunci erau toti isterici cu gripa aviara, drept pentru care. Nu-i nimic, lasa, ca uite, s-a facut saptamana trecuta, ce-are. Nu conteaza ca ne-am nimerit si noi, in preziua deschiderii oficiale, am facut cunostinta cu niste artizani de la un cenaclu artistic (Sine Cera ii zice, adica fara ceara, tehnica romana de facut oale), si nu doar ca am facut cunostinta, "buna ziua", "buna ziua", dar chiar am si vorbit, am vorbit, uite, de pilda, despre oale si cratiti facute din lut, draga, da, din lut-lut, nu din altceva. Colegul meu, Gabi Boholt, face niste poze la niste ulcioare, nestiind daca si unde se va duce produsul finit al artisticei sale cazne, de dus o sa se duca, evident, undeva, in loc n-o sa stea, stiu prea bine.
Pe Nicolae il mai cheama "Ureche" pe numele de la catalog, e profesor aici, la clubul asta, care a mai fost si in Strainezia si mai care a luat premii cu oalele lui si nu numai. Un tip sociabil si locvace, visul oricarui reporter trimis pe teren. La fel, colaboratorii lui de la cenaclu, de profesie ba profesori, ba ingineri, ba mai-stiu-eu ce. Gabriela Herbel si Daniela Stefanescu si multi, multi altii care nu sunt, acum, in emisiunea noastra.
Vorbim cu "dumneavoastra", dar in privirea noastra, se simte asta, nu e loc de "dumneavoastra", daâ totusi noi tot asa vorbim, pentru c-asa am apucat pe vremea noastra.
Ca sa vizualizezi putin cum e acolo, sa-ti spun neaparat ca acolo sunt niste casute inchiriate cu multa vreme inainte pe o suma mica de bani (100.000-200.000 pe zi), dar care, in ultima noastra zi in Horezu (si inainte de deschiderea oficiala), inca nu fusesera ocupate. Erau uimiti pana si artizanii nostri cu care ne-am intretinut, singurii, de altfel. Faceau misto, ziceau ca lasa, sa ramana numai ei, ce le mai trebuie concurenta. Artizanii de la Sine Cera fac, inde
