Nostradamus a spus cine va cuceri lumea: rasa galbena. Adam Smith a aratat prin ce mijloace: principala conditie pentru prosperitatea unei tari este cresterea numarului locuitorilor sai. Iar fostul presedinte polonez, Alexander Kwasniewski, a indicat linia frontului: raspunsul Europei la globalizare este largirea UE.
Asadar, China, in 1950, avea o populatie de 560 de milioane de locuitori si se gasea departe pe scara bogatiei. Acum, cu 1,3 miliarde, a ajuns pe locul patru mondial dupa marimea PIB - in fata Marii Britanii, Frantei si Italiei. Insa „rasa galbena“ nu se va multumi cu asta.
Stanley Fischer, presedintele bancii centrale a Israelului si fost director general adjunct al FMI, previzioneaza ca economia chineza va ajunge peste 25 de ani sa fie prima - inaintea Statelor Unite si Japoniei.
Germania - ocupanta locului trei dupa PIB - ii simte deja rasuflarea in ceafa si se aliaza cu victimele recente - Marea Britanie, Franta si Italia - pentru o largire a Uniunii Europene cu un numar-record de membri: 12.
Ca o adaugire la postulatul lui Smith, populatia si economia unei tari pot creste pe seama sporului natural, dar si artificial - pe baza imigratiei. Intrebarea este cine va veni sa lucreze in locul instalatorului polonez, al zidarului roman sau al gradinarului bulgar.
Subventiile, potrivnice fertilitatii
Dovada cea mai buna ca asa stau lucrurile este faptul ca UE nu este la primul episod de acest fel. In 1973 a integrat Irlanda, tara care - intamplator sau nu - avea o rata a fertilitatii (copii nascuti de o femeie pe parcursul intregii vieti) dubla fata de media celor 11 state care compuneau Uniunea: 3,9.
Iar in 1981 si 1986, cand rata scadea la 1,5, venea randul aderarii Greciei, Spaniei si Portugaliei - tari in care femeile aduceau pe lume doi copii.
Fireste ca cele trei val
