O parte considerabila a electoratului activ din România (numai 10-11 milioane de persoane voteaza in mod constant in tara noastra din aproape 18 milioane cu drept de vot) a construit in timp urmatorul rationament: • România are resurse si bogatii; • Clica lui Ceausescu si-a batut joc de oameni si a fost inlocuita de o Revolutie (varianta: lovitura de stat); • Au venit la putere fostii securisti, informatori si activisti care au furat resursele tarii, imbogatindu-se; • Daca ii inlaturam pe securisti, informatori si activistii fostului partid comunist dispar furturile si coruptia, iar rezultatele cresterii economice se vor vedea in nivelul nostru de trai. Sa luam fiecare parte a rationamentului. România are resurse si bogatii. Partial adevarat. Avem ceva petrol, avem un pamânt bun pentru agricultura, resursele naturale de apa sunt relativ indestulatoare, mai avem ceva minerale si carbune. E drept ca extragem tot atâta titei ca si in 1930 (vreo opt milioane de tone pe an) la o tehnologie mai avansata cu un secol. E drept ca avem jumatate din padurile pe care le aveam in 1938. E drept ca productivitatea muncii pe terenurile noastre agricole este de cinci ori mai mica decât media europeana. E drept ca sistemele de irigatii au fost totdeauna subdezvoltate, iar in ultimii 16 ani le-am distrus si pe cele care se construisera. E drept ca resursele minerale sunt pe sfârsite si ne batem joc de ele utilizând o tehnologie care a fost eliminata si din Africa. Totusi, nu resursele naturale sunt marea bogatie a tarii. Marea bogatie sunt oamenii. Cei mai batrâiori o stim foarte bine. A fost suficient un mic aer prospat, de deschidere si normalizare de prin 1965, ca România sa aiba pentru zece ani la rând cel mai ridicat nivel de dezvoltare din lume dupa Japonia. Sute de fabrici apareau anual prin toate judetele tarii. Sute de mii de români munceau in Germania, Israel, Libia, Irak, Ir