"Inima lumii bate la Romaâ¦", incepe, cu o vorba clasica, poeta Eliza Macadan, sa-mi vorbeasca despre bucataria italiana, pe care a cunoscut-o din sursa directa, in anii in care a locuit acolo. "Daca vrei sa stii ceva despre gastronomia Italiei, trebuie sa incepi cu «cucina romana», care isi are radacinile in Antichitateâ¦" Imi spune asta in timp ce tocmai prepara o delicioasa "Saltimbocca alla romana". Taie pulpa de vitel in felii subtiri si o presara cu piper alb si sare. "Si, ca sa-ti vina mai usor, imagineaza-ti ca stam de vorba in chiar centrul Romei, intr-o cafenea nu departe de Fontana di Trevi. Ai aruncat peste umar, in apa celebrei fantani, un banut, sa-ti fie dorinta implinita, si sorbi dintr-un cappuccino⦠perfect." Gust dintr-un cappuccino in bucatarioara din⦠Bucuresti. Eliza asaza pe fiecare felie de carne cate doua frunze de salvie proaspata si o felie de prosciutto. Ruleaza bucatile de carne, prinzandu-le cu o scobitoare, si le trece prin faina, inainte de a le pune la prajit in unt topit.
"Trebuie sa incepi cu Roma, insa cu Roma antica⦠Paradoxal, romanii au imprumutat de la greci - pe care i-au cucerit - mitologia, artele, stiinta si⦠gastronomia, incat stai si te gandesti, pana la urma, cine pe cine a cucerit. La targurile de sclavi, un bucatar grec era mai bine cotat decat un pedagog. E drept ca reteta unui dineu excentric era costisitoare. In afara de mese imbelsugate, oaspetii erau «tratati» si cu⦠lupte de gladiatori. Si, pe masura ce Roma cucerea lumea, retetele erau din ce in ce mai variate si mai exotice. Bucatele erau indulcite cu miere, vinul curgea in pocale, legume, fructe si mirodenii din lumea intreaga umpleau mesele patricienilor. Erau trimisi curieri in Muntii Apenini pentru a aduce gheata, necesara prepararii deserturilor reci care sa fie pe placul Cezarului⦠Totusi, oamenii simpli aveau o alimentatie mult ma
