Tot mai puţini semeni simt nevoia de a citi poezie, aşa că pentru majoritatea concitadinilor noştri sensul poeziei este unul încifrat şi greu de digerat. Pentru alţii însă, viaţa adevărată înseamnă împărtăşania zilnică prin Cuvânt.
Mihaela Cernea din Târnăveni este o poetă al cuvintelor ultime. Atunci când citeşti o poezie de-a ei, realizezi că nu se poate trece dincolo de sensul dat de ea fiecărui cuvânt în parte. Poezia ei este una a sfârşitului şi începutului de lume, dincolo de care nu poţi afla decât Lumina.
Destin artistic
Mihaela Cernea s-a născut la Târnăveni, a urmat clasele primare şi gimnaziale în oraşul natal, iar în anul 1989 a absolvit Liceul sanitar din Târgu Mureş. De la terminarea liceului, lucrează la Spitalul Municipal din Târnăveni,fiind în prezent asistentă medicală.
A debutat cu proza scurtă " Mărul Albastru" şi poezia " Primăvara Românească" la Concursul Naţional "Tinere Condeie", Bucureşti, 1985.
Într-o referinţă din revista şcolară "Cutezătorii" din 1985, la rubrica " Atelier Literar" citim următoarele: " Mihaela Cernea, elevă la Şcoala Nr. 1 , Tîrnăveni, scrie mult, cu febrilitate, cu nerăbdare, dar şi cu talent. Cînd încearcă să-şi stăpânească fraza, să n-o încarce cu epitete inutile, izbuteşte să ne convingă, ca în "Meditaţie la monument (…)".
Mihaela a publicat până în prezent următoarele volume de versuri: Destin Ud, 1997 şi Gânduri Strivite, 2000. Are în pregătire un nou volum de versuri, care deocamdată este blocat în tipografie din lipsă de fonduri. Mihaela a publicat poezie şi eseuri în reviste şi cotidiene din jud Mureş, din Bucureşti, Oraviţa, Slatina, Blaj, Botoşani, etc.
Rep: Mihaela, când şi cum ai ajuns să scrii poezie?
M.C.: La 12 ani, doream să merg la teatru, eram fascinată de scenă, de matemorfozele unui singur om-actor. Bineînţeles că pe atunci nu conştientizam asta, dar in
