Un oras intr-un alt oras. Adevarat Panteon National. In Cimitirul Bellu odihnesc suflete care au dat spirit Romaniei.

"In 1977, cand impreuna cu o mare multime de prieteni l-am condus pe ultimul drum pe Toma Caragiu, am zabovit cateva ore in cimitirul rascolit de nenumaratele tragedii ale cutremurului. Poate descoperirea mormantului lui G. Bezviconi sau o alta viziune asupra monumentelor si a celor repauzati aici... si pasiunea «artistului» imbibata cu ineditul descoperirii multor nume ilustre ce au creat o Romanie suverana au fost scanteia unui demers ce, iata, s-a concretizat prin acest album."

FAMILIA BELLU. Fotograful si publicistul Paul Filip a considerat ca trebuie sa continue ceea ce a inceput istoricul basarabean George Bezviconi (1910 - 1966), autorul unei prime monografii a Cimitirului Bellu ortodox. Filip a scris o monografie completa despre Cimitirul Bellu, casa de veci a celor mai multe dintre mintile luminate ale neamului ro-manesc. "Bellu, Panteon National" a constituit si pentru noi o sursa importanta de documentare.

Totul a pornit de la o familie, Bellu, ajunsa in Tara Romaneasca in jurul anului 1780. "Barbatii familiei au ocupat inalte dregatorii, iar fa-milia Bellu s-a inrudit in timp cu nume ilustre: Balaceanu, Mavrocordat, Vacarescu, Stirbei, Campineanu. La inceputul secolului al XIX-lea, averea Bellu a fost printre cele mai mari din tara." Familia Bellu a facut donatii mari statului, printre acestea numarandu-se Casele Bellu de pe Podul Mogosoaiei, devenite sediul Academiei Romane sau locul pe care s-a construit Spitalul de Fiziologie. Dupa moartea sa, in 1927, baronul Barbu Bellu si-a lasat intreaga avere Academiei Romane. Dar generozitatea acestei familii nu a fost apreciata de reprezentantii regimului Ceausescu. Din ordinul fostului dictator, una din casele familiei Bellu (aflata pe Calea Victoriei), donata Academiei Roman