La Ministerul Artelor e zi de subventii. Parcajul e plin cu masini din provincie.
Poetii, romancierii, pictorii si cantautorii din Bucuresti sunt pe buna dreptate indignati. "Parca s-ar da bani cu camionul, nu cu plicul", spune un poet angajat de curand la Guvern, la departamentul "Integrarea. Ode, lozinci si strigaturi de protocol". Un nuvelist interbelic din Dolj umbla ca naucul pe coridoare si intreaba pe toata lumea: "Nu stiti unde e biroul «Impostori»?". Unii il trimit un etaj mai sus, altii il indruma spre biroul "Plagiate si contrafaceri". In holul central, la o masa cu picioare tip labe de leu din secolul al XVII-lea, un fost grefier la Procuratura, pensionat pe motiv de delirum tremens inainte de termen, ii invata pe petenti sa scrie cererile. Ca de pilda: Subsemnatul (nume, pseudonim), poet (prozator, epigramist) cu (fara) talent nascut (facut) la data (tara, religia), strada, judetul, etajul, etc., doresc (solicit, cersesc, reclam) etc., etc., suma de puncte, puncte, se taie cu un x ce nu corespunde. E simplu, numai ca lumea nu mai stie sa scrie cum se cuvine o cerere. Un ochelarist a mazgalit vreo cinci exemplare tip si tot n-a dus nici unul pana la capat... Acolo unde trebuie semnatura si data scrie de fiecare data "Spitalul nr. 9, ameliorat". Poate ca nu are la el ochelarii de scris, ci numai pe cei de citit, si atunci se explica, poate ca asa e el, ameliorat grav si iarasi se explica. Ce esti matale?, il intreaba vadind multa intelegere pentru cazuri grefierul. Poet, raspunde acesta. Poet, poet, asta vedem si noi, ca aici doar nu vin scafandri, dar ce fel de versuri scrii? Clasice, albe, verzi, cu dungi? La rubrica "genul literar preferat" ochelaristul a scris "masculin" si "poezi". In alt hol, un juriu cu douzeci si sapte de membri si cinci supleanti citeste si aproba la timp si in bune conditiuni cererile. Nu inainte insa de a le fi vizat sef
