RETETA DE VEDETA Macaroane! Eu asa le stiu. Ca-s penne rigate, spaghetti, cannelloni sau alte fonfleuri italienesi, eu tot macaroane le zic! C-asa am fost crescut! Nu, nu incult! Doar cu regim alimentar stiintific si rational! Cartofi, fasole, tacamuri de pui, zarzavat congelat (direct pe camp) si alte "delicii" de la Gostat. Adica, macaroane! Nimeni, niciodata nu s-a incumetat sa ma contrazica. Pana azi... Azi, actrita Anca Damacus, o ardeleanca mai curajoasa, pare-se, si-a facut drum pana-n Regat ca sa-mi arate ea mie cum e sa gatesti ca-n "Cizma" (nu ca o cizma!) si sa n-ai totusi accentul lui Raducioiu dupa o saptamana in Italia. Si stam la povesti...
OPINIE. Ii amintesc de-o cunostinta comuna, actor, care a fost dat afara din teatrul la care lucra, la o aruncatura de bat de Bucuresti, pentru ca nu i-a cantat in struna directorului (cu nume scotian - pseudonim desigur - , ca ce stie taranuâ ce-i sofranuâ!). Acum alearga de colo-colo si-si cauta de lucru. Ii cer Ancai un sfat. Dar unde dai si unde crapa...
"Eu zic ca fiecare actor sau regizor are dreptul de a lucra in teatre de stat", imi raspunde cu moderatie Anca. Ma prefac deocamdata ca dau crezare cumpatarii, desi banuiesc ce furtuna ascunde. "Dar sunt foarte putine teatre care accepta sa faca si altceva, ceva diferit de ceea ce s-a impamantenit ca se face intr-un teatru", adauga usor incruntata.
CERTITUDINI DE-NCEPUT. "Eu, dupa ce-am fost la Bistrita, la Festivalul Altfel, mi-am dat seama ca aia e zona in care as vrea sa functionez. O zona de cautari. Eram in anul intai si stiam deja ce vreau sa fac", spune si schiteaza un zambet. Dar degeaba. Vanticelul de adineauri a cam inceput sa se-nteteasca. Stiam eu...
"Dar sa nu ma intelegi gresit. Teatrul institutionalizat nu mi se pare o formula imbatranita. Sincer, eu nici nu prea cred in formule. De fapt, mi-as dori sa nu se mai c
