La 75 de ani, un batran din satul hunedorean Ciungani are o singura tristete, ca nu mai e in putere sa infrunte "sistemul". Barbatul si-a fabricat singur mai multe arme de foc, cu care iesea la vanatoare in padurile din apropierea casei. Pe vremea lui Ceausescu nu a fost prins, dar dupa Revolutie politistii si procurorii l-au facut sa se lase de meseria de "armurier". Ioan Mates traieste singur intr-o casa izolata de restul satului. N-a facut nici macar o zi de scoala, dar citeste aproape tot ce-i cade-n mana si cand e bine-dispus, vorbeste doar in pilde semi-religioase sau isi ia interlocutorul peste picior cu ironii fine. De mic copil l-au atras foarte tare armele de foc si pe cand "nici nu-i mijisera tuleiele mustatilor" si-a facut singur o arma de vanatoare. La varsta aceea nici nu se putea gandi la permis de port-arma. De altfel, nu avea nici rabdare sa umble pe la institutiile statului. Colectia de arme artizanale A urmat o alta pusca, mai buna, si alta, si alta, pana a ajuns sa-si fabrice o adevarata colectie de opt arme, toate functionale. "Pe vremea lui Ceausescu nu mi-au avut treaba. Le tineam ascunse intr-o groapa de sub iesle. Seara mai ieseam in padure si trageam cu ele", povesteste batranul. Dupa Revolutie, insa, Politia si Parchetul Brad l-au determinat sa se lase de meserie tocmai cand avea in lucru noua arma. "O capodopera", cum o apreciaza mesterul. Ioan Mates spune ca, daca ar avea macar cu 20 de ani mai putin, ar incerca si acum sa infrunte sistemul, sau sa-l ocoleasca, asa cum a facut cu decenii in urma. Praf de pusca din stanca La 15 ani, Ioan Mates a facut "primul experiment" al carierei sale de "armurier". Printr-o metoda pe care n-a dezvaluit-o nimanui pana acum, a produs praf de pusca din "praf de stanca" (azotat de potasiu). Se pare ca incarcatura a fost prea mare, ori incarcatorul pustii nu a fost bine izolat: "Am tras si n-am ramas