Inaintea caderii definitive a "cortinei de fier" intre lagarul socialist si cel "imperialist", URSS si-a asigurat suprematia in viata socio-culturala a Romaniei. Incepand cu 1947 pana in 1958, relatia Kremlin-Bucuresti a ramas batuta in "cuiele" Casei Prieteniei, Muzeului si Institutului de Studii, evident "sovieto-romane".Romania si modelul cultural sovietic
Inaintea caderii definitive a "cortinei de fier" intre lagarul socialist si cel "imperialist", URSS si-a asigurat suprematia in viata socio-culturala a Romaniei. Incepand cu 1947 pana in 1958, relatia Kremlin-Bucuresti a ramas batuta in "cuiele" Casei Prieteniei, Muzeului si Institutului de Studii, evident "sovieto-romane".
Una dintre primele copii ale institutelor si organizatiilor de factura sovietica in Romania a fost Asociatia pentru Strangerea Legaturilor cu URSS - ARLUS (1944). Prin activitatea Asociatiei, aceasta isi propunea sa familiarizeze poporul roman cu marea cultura a statului vecin, mentinand vie, totodata, influenta politica si economica a Uniunii Sovietice. Desi se declara o organizatie apolitica, inaintea numirii Guvernului Groza (6 martie 1945), ARLUS-ul a decis trimiterea unei delegatii la Palat. Scopul ei era sa ceara Regelui Mihai I sa "redea tarii linistea", prin numirea unui guvern. Avand in vedere insasi menirea existentei ARLUS in societatea romaneasca - aceea de promotoare a culturii sovietice - era clara intentia manifestata de sprijinire a unui guvern prosovietic si, implicit, procomunist.
LENIN, STALIN SI... MIHAI. Dar ARLUS-ul nu a ramas singura oficina a Sovietelor in viata romaneasca. Cu concursul Ambasadei URSS, al reprezentantilor Comisiei Aliate de Control, a activistilor comunisti din "gruparea moscovita" si a din ce in ce mai numeroase personalitati romanesti, Bucurestiul avea sa devina in 1947 un real "bastion de cultura sovietica". Sirul aparitiilor
