Ati luptat ani de zile pentru infiintarea Centrului. Acum, cind ea exista, ce astepti de la noua institutie?
Bine spus „luptat“! Cu balaurul cu sapte capete am luptat!
Cred ca CNDB merita o discutie mai ampla, pentru ca miza CNDB in contextul romanesc mi se pare foarte importanta. Pe linga ce tine strict de dans, cred ca CNDB are legatura si cu procesul democratic din Romania. Putine institutii de stat sint conduse de oameni tineri si fara „pile“ la nivel politic, oameni care au evitat compromisurile si care au reusit sa se impuna fara sa „seduca“ mai-marii zilei. Mi se pare o crapatura semnificativa in sistemul institutional romanesc. Printre putinele existente, din pacate.
Astept ca CNDB sa nu se institutionalizeze excesiv, sa nu devina doar un spatiu de productie si prezentare, ci sa fie si un loc pentru cercetare si dezbatere critica, sa ramina cit mai mult un „santier in lucru“ si sa nu ajunga niciodata un loc caldut, dulce si neproblematic. Stiu ca presiunile institutionale sint mari, dar sper sa reziste si sa nu se transforme intr-o magaoaie de repertoriu adormita, asa ca teatrele de stat. Asta e ce-mi doresc pe termen lung si foarte lung. Pentru moment insa, sint multumit si cred in echipa CNDB. A propus proiecte inteligente si este un spatiu viu. Ceea ce este cel mai important.
Nu ti-a trecut prin cap sa te faci director?
Pai nu. Chiar nu. Si cred ca nici lui Mihai (Mihalcea) sau Vavei (Stefanescu) nu le-a trecut prin cap asta. Au facut-o pentru ca a fost nevoie si pentru ca erau cei mai calificati. Aveau si experienta manageriala. Sa stii ca eu nu traiesc cu senzatia ca noi, astia care am fost in „linia intii, pe baricade“, ar trebui sa avem niste drepturi mai speciale.
Au fost doua sesiuni de finantare. Nu mi se pare normal ca, cel putin pentru un an sau doi, sa aplic la aceste fonduri. Mi-am impus chest
