Am urmarit aproape tot ce s-a scris vara asta in presa centrala despre invatamint, despre mizeria examenelor de capacitate si de bacalaureat (nu mai spun ca am si trecut printr-un bac...). Poate mai interesante decit opiniile gazetarilor sint comentariile postate pe site-urile unor ziare, opiniile cititorilor. Lasind la o parte faptul ca multi forumisti sint grafomani aflatori in treaba, eliminind extremele, opiniile evident politizate, ramine un suvoi compact de sila si chiar ura fata de profesori.
Ti se face parul maciuca citind, ai vrea sa ripostezi, sa urli ca nu-i asa, sa vorbesti despre profesorii daruiti pe care-i stii, dar iti dai seama ca e inutil pentru ca, de fapt, ei au dreptate: profesorii buni si cinstiti si cu har, atitia citi sint, nu au cum sa spele murdaria cu care improasca ceilalti.
Ce nu inteleg este de unde isteria din vara asta. Ce am aflat nou, ma rog frumos? Nu se stia cum se trece „capacitatea“? Nu se stia cum se ia bacul? Doar avem bibliografia completa de la Caragiale citire (poate doar despre educatia fizica – materie de bac sa nu se fi stiut pe vremea lui). Dar acum treizeci de ani nu se copia la bac, la romana mai ales? Nu tot procente uriase de promovare erau si-atunci? Nu se luau si pe-atunci bani pentru admitere la facultate, cu toata Securitatea care statea pe capul corectorilor?
Nu se vindeau examene in facultati (drept, medicina, stomatologie, mai tineti minte?), nu cotizau la greu studentii, in primul rind cei straini (in Israel li se dusese buhul absolventilor de stomatologie din Romania)? Nu erau si inainte de 1989 profesori care-si bateau joc de ore si de copii si puneau osul numai la meditatii?
Ce au demonstrat jurnalistii de la Adevarul cind au sustras subiectele la istorie pentru Dimbovita? Ca in minister e vraiste, ca niste functionari pusi sa pazeasca/legitimeze etc. nu-si fac treab
