Saptamina trecuta (miercuri, 30 august) Uniunea Scriitorilor din Romania a gazduit in Sala Oglinzilor o dezbatere pe marginea unei teme de sezon: colaborarea scriitorilor cu Securitatea inainte de 1989. Dezbaterea a fost initiata in urma unui apel lansat de Eugen Simion (actualmente directorul Institutului National de Stiinte si Arte de pe linga Academia Romana), alarmat de amploarea pe care ar putea sa o capete discutiile deloc linistitoare despre o „dosariada“ cu eroi recrutati din lumea scriitoriceasca.

Eugen Simion si presedintele USR, Nicolae Manolescu, si-au dat mina intru calmarea spiritelor si domolirea agitatiei legate de eventualii turnatori infiltrati odinioara printre scriitori. Nicolae Manolescu a tinut sa precizeze ca scopul acestei intilniri nu poate fi demascarea sau discutarea vinovatiei vreunui membru USR. Mai mult decit atit, a lasat sa se inteleaga ca acuzatiile la adresa scriitorilor care au colaborat cu Securitatea ar fi pripite si injuste. Scriitorii informatori ar fi, de fapt, niste victime ale regimului comunist opresiv si ar merita sa beneficieze de intelegere, de compasiune, in nici un caz de blam.

in plus, nu ne putem ingadui sa-i judecam pe altii cita vreme nu ne-am aflat in situatia lor, cita vreme n-am fost santajati, amenintati, urmariti. Apoi, e de parere Nicolae Manolescu (jucind rolul de avocat al breslei), informatorii sint mai putin importanti si deci mai putin vinovati decit ofiterii de Securitate. Cu acestia din urma ar fi trebuit sa inceapa „dosariada“. Ba chiar cu membrii nomenclaturii de partid si, inainte de orice, cu un „proces al comunismului“, a sublinait presedintele USR.

El a evocat si citeva gesturi de curaj implinite de scriitori chiar in istorica Sala a Oglinzilor. Aici a facut infarct un ofiter de Securitate la auzul vorbelor pline de cutezanta ale scriitorilor! Pe scurt: discursul