Adevarul nu face atâta bine in lume cât rau fac aparentele sale. La Rochefoucauld O gluma veche spune ca, daca vrei sa prinzi un leu, prinzi zece si apoi eliberezi noua. Cam asa ceva facem noi acum. Vânam coruptia, pe fostii securisti si informatori, pe nomenclaturisti, vânam integritatea morala a demnitarilor etc. si apoi renuntam pe rând la câte ceva, gândind ce ar trebui sa alegem; dar nu prea stim. Insa, de câte ori se iveste o astfel de initiativa o intâmpinam cu entuziasm. Entuziasm care se moleseste repede si se transfera urmatoarei initiative. Si cu cât numarul initiativelor creste, cu atât eficienta lor scade. Ceea ce, trebuie sa recunoasteti, e un lucru foarte bine gândit; si nu spontan. Uneori am impresia ca asist la aceleasi manipulari subtile din timpul Revolutiei, când profesionistii au stiut sa foloseasca dibace imbinarea dintre slavismul suspicios al sufletului românilor si vulcanismul umoral al trasaturilor latine. Si atunci ni s-au oferit „jucarii“, ca sa fim ocupati, in timp ce, in spate, lucrurile se aranjau. Când imi amintesc de „entuziasmul“ meu revolutionar, ma intreb cum de am putut fi atât de cretin; desi nu exista motive sa cred contrariul. Am intrat printre primii in Prefectura, cu Tudor Gheorghe, cu care am legat si dezlegat demnitati. Am participat la manifestatii, unde unii strigau „Jos Iliescu“, iar altii „Sus Iliescu“. Iliescu i-a ascultat pe toti, a efectuat genuflexiunile comandate, si uitati ce bine arata. Am publicat in revista „Ramuri“ primul si singurul reportaj despre intâia zi a Revolutiei craiovene. Apoi am intrat in CPUN municipal, unde credeam ca suntem grozavi, mai ales eu si Mircea Cornisteanu; dar deciziile noastre erau simbolice. Am facut un concurs pentru postul de primar, dar alesul nostru a fost schimbat dupa trei zile. Incepusem o investigatie despre o afacere cu ajutoarele aduse din Franta de M. Vidal, dar imediat a