Naucitor mi se pare insa faptul ca, oricit de ingaduitori am fi, „opera“ sa va purta de acum inainte anatema culpei morale.
Ideea ca intelectualul e, in general, un om slab de inger, oricit de contrare ar fi aparentele, se confirma si in cazul lui Sorin Antohi. Scrisoarea prin care el recunoaste ca a fost informator al Securitatii, publicata pe pagina de Internet a Cotidianului, ne pune in fata unui adevarat cosmar de existenta. Unele adevaruri (precum acelea referitoare la notele informative despre prietenii sai apropiati din cercul revistelor Dialog si Alma Mater: Luca Pitu, Dan Petrescu, Tereza Culianu-Petrescu) sint de-a dreptul insuportabile. Duplicitatea morala a fost si este, se vede inca o data, cea mai ingrozitoare boala a societatii romanesti. De obicei, manifestarile ei au la origine santajul, intimidarea, amenintarea, frica. Acesta este cazul lui Sorin Antohi – intelectual pe care l-am pretuit si-l pretuiesc in continuare pentru cartile, eseurile si proiectele sale, mai ales cele de dupa 1989, in care poate fi suspectat de orice, nu insa si de faptul ca ar fi facut jocurile Securitatii. in scrisoarea in discutie, el isi asuma vina colaborarii si nu invoca direct fapte care l-ar putea scuza. Reconstituie o parte din traiectele relatiilor sale cu „bratul inarmat al partidului“ si nu se cruta in lucida sa spovedanie.
Cazul lui se poate dovedi in timp exemplar si ar trebui sa ne dea inca o data de gindit, pentru ca lumea in care am trait abia incepe sa-si dezvaluie dedesubturile malefice, marea ei uritenie, josnicie si mizerie omeneasca – repere cultivate deliberat, la scara nationala, de puterea comunista si institutiile sale represive. Va trebui sa facem pasul de la cazurile particulare la marele sistem de inducere si administrare a Raului pe care l-a reprezentat comunismul. Fara o imagine mare, de ansamblu, a ororii, trecutul nost