Delegatia Permanenta a PNL, in sedinta din 2 septembrie, a decis excluderea din partid a doi deputati, Mona Musca si Ioan Ghise, ambii pentru colaborari cu Securitatea. Cele doua cazuri sunt diferite. In astfel de situatii numai institutiile pot da verdicte certe. Noi, oamenii, putem avea doar opinii. Personal - am mai spus-o -, ce mi s-a parut mai grav in cazul Monei Musca este faptul ca ea nu a gasit, vreme de 15 ani, timp pentru un fel de „spovedanie“. Data fiind calitatea d-nei Musca de a-si atrage simpatii, nu ma indoiesc ca, daca ar fi recunoscut vreodata acest fragment umbros din propriul trecut, ar fi fost iertata. Ce ne facem insa cu dl. Ghise? Fost parlamentar si fost primar - in doua mandate - al Brasovului, Ghise a recunoscut singur, inca de pe la inceputul anilor '90, ca a avut de-a face cu Securitatea - tot in chestia urmaririi unor straini. Asadar, in fata constiintei proprii Ghise este mântuit. In momentul in care l-au ales primar sau când l-au retrimis in parlament, in noiembrie 2004, brasovenii stiau acest detaliu din biografia concitadinului lor. Totusi, in dezbaterea din PNL, cele doua cazuri au fost puse laolalta. Cum era de asteptat, presa a tras concluzia ca Ghise a fost un fel de victima colaterala a „cazului Musca“ - deputatul de Brasov a fost sacrificat numai pentru ca deputata de Bucuresti sa nu fie singura exclusa. Aproape la unison, analistii au spus ca nu a fost vorba de o „masura etica“, ci de o „decizie politica“. Mai exista o solutie: amânarea acestei decizii privind excluderile pâna in ianuarie viitor. Hotarârea PNL de a renunta la serviciile celor care au servit vechea Securitate, personal, mi se pare binevenita. Deocamdata, doar partidul liberalilor este in aceasta situatie, celelalte prefera un ton mai scazut in discutarea temei si chiar par a pune, atunci când in ograda lor apare vreun caz, „batista pe tambal“. Dar, din pacate, s